Campania electorală, primăvară-vară 2012

Azi, 11 Mai 2012, începe o nouă campanie electorală, la noi în ţară. Este vorba despre campania care precede alegerile locale din 10 Iunie. Aşa cum ne-am obişnuit în ultimii 22 de ani, vom avea de a face cu o campanie electorală ordinară, prima pe anul acesta, a doua fiind la toamnă.

Timp de o lună de zile vom fi bombardaţi cu minciuni gogonate, promisiuni deşarte, gogoşi vândute naivilor şi credulilor. Aceşti ordinari(a se citi politicieni) ne vor minţi cu neruşinare, ştiind că ei vor câştiga împreună, iar noi vom pierde. Indiferent de culoarea politică, toţi candidaţii sunt mânaţi de acelaşi ţel: să ajungă la ciolan. Până atunci, vor ieşi în faţa oamenilor, vor organiza pomeni electorale, chermeze şi mitinguri, vor oferi pixuri, calendare şi alte nimicuri, şi vor poza în buni gospodari. Pe de altă parte, blogurile, ziarele, radiourile şi televiziunile de partid nu vor conteni cu atacurile duse la extrem, la adresa rivalilor politici. Va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte, între demagogi şi ipocriţi, pentru acapararea cât mai multor posturi în administraţia locală.

Eu nu voi vota la aceste alegeri, pentru că nu am pe cine. Niciun candidat nu va spune: "voi fura", "voi lua şpagă", "îmi voi face o casă nouă", chiar dacă aceste lucruri se vor întâmpla după ce vor fi aleşi. Am auzit mulţi oameni spunând: "toţi sunt hoţi, toţi fură" sau "a furat, dar a şi făcut". Cu prima afirmaţie sunt de acord, toţi politicienii fură, însă locul hoţilor e la puşcărie, nu la primărie. A da un vot unui hoţ, e ca şi cum aş fi complicele lui. Eu nu vreau să fiu complicele unui hoţ, aşa că nu votez.

mexic85

Din 8 Octombrie 2009 şi până azi, am scris 42 de postări pe blogul FOAMEA. Aceste postări au fost citite de câteva mii de oameni şi au primit 162 de comentarii(am luat în considerare şi comentariile scrise de mine şi pe cele eliminate de către autori). Dintre toţi cititorii acestui blog, se distinge unul. E cel mai fidel cititor şi cel mai prolific comentator, nu mai puţin de 58 de comentarii fiind scrise de el.

Sub pseudonimul de Internet mexic85, se ascunde Remus Labă, un tânăr foarte timid din Braşov. Acesta locuieşte de aproape 27 de ani cu mă-sa, care are o vorbă: "fiecare cu pizda mă-sii". Remus a scăpat ca prin urechile acului de virginitatea care îl măcina, anul trecut în Decembrie, când a făcut sex cu una de trei ori mai mare decât el. Sper să nu fi fost vorba de vreo morsă. 1985 e anul în care s-a născut Remus, iar Mexic e ţara visurilor lui. Ar da ani din viaţă să viziteze Ciudad de Mexico, Guadalajara, Monterrey, Acapulco, Cancun, să mănânce tacos şi burritos, să asculte celebrele formaţii de mariachi şi să admire la fel de celebrele "chicas latinas calientes". De altfel, Remus e foarte pasionat de femei, pe care le urmăreşte zilnic pe site-urile preferate: T'nAflix, Tube8 şi RedTube. În rest doarme, se uită la telenovele şi mănâncă, în special "cartofiori prăjiţi". Muzica pe care o ascultă mexic85 e foarte variată: de la Angels, Candy şi Thalia, la BUG Mafia şi Holograf şi chiar şi Vivaldi. Lui Remus îi place şi fotbalul, iar echipa lui favorită e CFR 1907 Cluj.

Acesta e mexic85 în câteva cuvinte. Dacă doriţi mai multe detalii, va trebui să-l cunoaşteţi personal. Aviz amatoarelor, poate se găseşte una care să ajungă în patul lui de proaspăt bărbat. Sunt sigur că v-ar satisface cu un "deepthroat" de toată frumuseţea, urmat de un "ultra all inclusive cu multiple finalizări". Orice s-ar întâmpla, un lucru e sigur: Remus Labă nu-şi face numele de ruşine.

Infractoarea

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. A fost tranziţia în România, în anii '90. O perioadă cenuşie, nesigură, marcată de instabilitate socială şi politică, dificultăţi economice, dar şi o intensificare a libertăţii de exprimare. Pe acest fond au apărut nenumărate publicaţii, pentru un public avid de informaţii, după cenzura comunistă. Una dintre aceste publicaţii era Infractoarea.

Cu o apariţie săptămânală şi având o femeie cu floci la pizdă(am folosit această sintagmă plastică şi necenzurată, chiar dacă puteam folosi "femeie cu păr pubian", dar nu avea acelaşi farmec) pe prima pagină, Infractoarea era o delectare pentru clasa muncitoare. Sex, crime, violuri, tâlhării, acestea erau subiectele abordate de ziarul alb-negru, cu titlu mov. Poze cu infractori deosebit de periculoşi, având o bandă neagră pe ochi, cu ţeste zdrobite de răngi sau topoare, sau cu trupuri înjunghiate de zeci de ori, erau imaginile viscerale care îţi dădeau fiori. Nici textele nu erau mai prejos, descriind cu lux de amănunte întâmplări oribile, de o violenţă şi o cruzime duse la extrem. Caricaturile presărate printre texte dădeau dovadă de un umor negru de-a dreptul grobian, în contrast cu femeile crăcănate, care zâmbeau suav din paginile aceluiaşi ziar. Pentru a vă face o idee despre atmosfera morbidă din Infractoarea, vă prezint nişte titluri alese la întâmplare: În timp ce mă viola, mama l-a înjunghiat pe tata; Fiul cu nume de sfânt şi-a ucis mama cu sânge rece; O tulceancă de 36 de ani este un adevărat criminal în serie; A violat o bătrână de faţă cu fiul acesteia; Geloasă, i-a dat soţului Verde de Paris; Şi-a omorât mama, apoi s-a dus liniştit la culcare.

Dacă ai peste 20 de ani, ai toate şansele să fi citit poveştile Infractoarei, pentru că ziarul nu mai apare de câţiva ani. Dacă eşti mai tânăr, nu îţi rămân decât aceste cuvinte(Infractoarea nu e pe Google) şi eventual Libertatea, Click şi Cancan, dar nu au acelaşi farmec.

Valentine's Day

Valentine's Day, Independence Day, Thanksgiving Day, Black Friday, Halloween. Ce au aceste nume în comun? Sunt sărbători americane, pe care le sărbătorim mai nou şi noi românii. Dar cum s-a ajuns aici? Începând cu secolul XVIII, în România a început să se simtă o puternică influenţă franceză. O seamă de intelectuali români au studiat la Paris, aducând cu ei cultura, civilizaţia şi stilul de viaţă specifice Occidentului. Astfel, Franţa a devenit un model de urmat pentru ţara noastră, din toate punctele de vedere. După Al Doilea Război Mondial, între 1945 şi 1989, România s-a aflat sub sfera de influenţă sovietică. Această perioadă neagră a adus cu sine o izolare forţată faţă de capitalism, modernism şi democraţie şi un regim comunist de tip totalitar, cu influenţe de la Răsărit. După Revoluţia din 1989, România şi-a reluat legăturile cu statele occidentale, înndreptându-şi privirea către Vest, însă cea mai puternică influenţă nu mai vine din Europa, ci de la cea mai mare putere economică a lumii, adică SUA.

Azi e Valentine's Day, Ziua Îndrăgostiţilor în tradiţia occidentală. Conform unei legende, Valentin a fost un preot creştin romano-catolic, care a trăit în secolul III, în timpul împăratului Claudiu al II-lea. Acesta a cununat în secret cupluri de tineri, în ciuda dorinţei împăratului, care vroia ca bărbaţii să rămână singuri, pentru a fi apţi de război. Valentin a fost executat în numele credinţei, a fost declarat sfânt, iar ziua morţii sale e sărbătorită azi ca Ziua Îndrăgostiţilor. Sărbătoarea a ajuns în secolul XIX în SUA, iar de acolo a fost importată şi la noi, în numele societăţii de consum. Inimi şi inimioare roşii, felicitări, chiloţi, bomboane de ciocolată îi aşteaptă pe îndrăgostiţi în magazine, să le cumpere şi să şi le dăruiască unii altora, în numele dragostei.

Ziua Îndrăgostiţilor e doar una din multele sărbători consumeriste, importate din America, pe care noi românii le sărbătorim pentru că e la modă şi pentru că vin de la cei mai puternici şi mai influenţi. Dar ce se va întâmpla atunci când China va deveni cea mai mare putere economică a lumii? Probabil că vom sărbători Ziua Primăverii, Ziua Lunii Pline şi Ziua Naţională a Chinei.

Jos Băsescu

Ieri a fost a fost a opta zi de proteste îndreptate împotriva regimului Băsescu.  Protestele începute în data de 13 Ianuarie, în semn de solidaritate cu doctorul Raed Arafat, care demisionase cu trei zile înainte din Ministerul Sănătăţii, au continuat. Chiar dacă Arafat a fost repus în funcţie, mizându-se pe calmarea spiritelor, acest lucru nu s-a întâmplat, iar manifestaţiile au continuat în toată ţara, punctul central al acestora fiind Piaţa Universităţii din Bucureşti. Nemulţumirile populaţiei s-au acumulat în timp, fiind cauzate de criza economică, măsurile de austeritate, lipsa locurilor de muncă, corupţie şi multe altele. Protestele au fost în mare parte pajnice, dar au fost şi violenţe care au necesitat intervenţia jandarmilor. Revendicările oamenilor sunt şi ele dintre cele mai diverse, dar se disting trei mari doleanţe: demisia preşedintelui Traian Băsescu, demisia Guvernului Boc şi organizarea de alegeri anticipate.

Azi e a noua zi de proteste, mâine ar putea urma a zecea, poimâine a unsprezecea şi aşa mai departe. Orice s-ar întâmpla, e clar că zilele acestei puteri sunt numărate. Dar ce vom pune în loc? Nici opoziţia actuală nu se bucură de o popularitate foarte mare. Din contră, întreaga clasă politică a ajuns la un minim de încredere, în cei 22 de ani de democraţie. Se vehiculează ideea conform căreia "toţi sunt la fel", ceea ce nu lasă loc unei soluţii viabile. Şi atunci apare întrebarea: România are vreun viitor, sau plecăm cu toţii din ţară, lăsându-i ultimului privilegiul de a stinge lumina?

Pietre în Alb

E luna Decembrie, luna cadourilor, luna lui Ştefan Hruşcă, luna albă ornată cu luminiţe multicolore. Mai mult decât atât, azi e 25 Decembrie, ziua în care feciorii fac zgomot prin sat şi în care Moş Crăciun aduce cadouri copiilor cuminţi. Eu nu am fost cuminte şi nici nu mai sunt copil, să cred într-un moş utopic. De asemenea, nu îmi place să fac cadouri şi nici să primesc, de aceea mi-am făcut singur un cadou.

Pietre în Alb e cel mai recent album al formaţiei clujene Luna Amară, fiind precedat de Asfalt, Loc Lipsă şi Don't let your dreams fall asleep. Albumul conţine 13 piese de rock alternativ, purtând amprenta inconfundabilă Luna Amară. Cu sonorităţi dure dar şi melancolice pe alocuri, cu versuri directe, dar şi ironice şi metaforice, albumul Pietre în Alb proiectează într-o lumină sumbră şi apasătoare societatea bolnavă în care trăim. Alcătuită din oameni adormiţi, inculţi, ipocriţi şi corupţi, care se complac în minciună, ignoranţă, mediocritate şi superficialitate, o societate condusă de bani. 

Pentru a sublinia ceea ce am scris mai sus şi pentru a vă face o idee despre mesajul transmis de formaţia Luna Amară, închei prin a vă prezenta câteva versuri din piesa Oameni Noi:

Priveşte
Viermii ce-i hrănim
Vorbeşte
Despre cum trăim
Chinuiţi
Umiliţi
Rece şi-anonim

Minciuna
E tot ce mai avem
Minciuna
E apa ce o bem
Te slăvim
Te iubim
Comandant suprem

Alin Blaine

După ce v-am făcut cunoştinţă cu Aurică, cu Gabi SIDA, cu feciorii şi cu preotul Ion Manea, a venit vremea să vă prezint un alt personaj din Tohanu Nou. Nu face politică, nu e fotbalist, nu cântă la nunţi şi la botezuri, dar are toate şansele să ajungă cel mai cunoscut "fiu al satului".

Alin Blaine, căci despre el este vorba, e un tânăr iluzionist, care calcă pe urmele mult mai celebrului său tiz. De fapt, tiz e puţin spus. Alin Blaine a fost în urmă cu câţiva ani în SUA, unde a avut o bursă de studii la MIT(Massachusetts Institute of Technology). Acolo l-a cunoscut pe David Blaine, iluzionistul american de la care Alin a învăţat tot ce ştie azi şi de la care a împrumutat şi numele de scenă. Din păcate toate acestea sunt nişte minciuni gogonate. Alin Blaine nu a fost în America şi nu l-a văzut pe David Blaine decât pe YouTube. Tânărul iluzionist spune că s-a pocăit şi că nu mai vrea să trăiască în minciună, îşi cere iertare pentru că ne-a minţit atâta timp şi tot ce face acum este doar pentru "Domnul Isus Hristos". Cariera lui a început pe stradă, la fel ca cea a lui David Blaine, apoi a ajuns să fie invitat la diverse evenimente şi la televiziuni, iar acum este în plină ascensiune. Alin a ajuns s-o vrăjească chiar şi pe celebra piţipoancă naţională, Daniela Crudu, ceea ce nu e puţin lucru.

În centrul Tohanului Nou, în faţa Căminului Cultural, se făureşte în aceste zile bustul Generalului Traian Moşoiu, dar nu e imposibil ca în viitor să existe şi un bust al lui Alin Blaine. Nimic nu e imposibil. La fel cum nu a fost imposibil ca fostul slogan publicitar al companiei Adidas, să fie însuşit printr-un truc de iluzionistul Alin Blaine. Impossible is nothing.

News Caffe

O altă toaletă publică s-a transformat în cuib de cocalari, unde altundeva decât în Braşov?! Toaleta publică din Parcul Nicolae Titulescu a fost dată în concesiune de primaru' Scripcaru, iar investitorul, cu siguranţă un client politic, a ridicat deasupra toaletei, o clădire cubică, pe acelaşi principiu ca şi The Vintage Pub.

Un perete maro ascunde un paralelipiped cu pereţi de sticlă, care adăposteşte o cafenea îmbogăţită cu un centru de informare turistică, asta pentru naivi. Toată chestia asta e împejmuită de o terasă cu vedere la parc şi la Nicolae Titulescu, care, chiar şi împietrit, pare scârbit. Dacă aş avea un tanc, aş distruge şandramaua lu' nea George, exact la fel ca în filmul Terminus paradis.

În ultima vreme, au apărut la poalele Tâmpei, nişte creaţii de prost gust, care umbresc istoria şi frumuseţea acestui oraş. În urmă cu câţiva ani, Braşovul a fost curăţat de chioşcurile şi buticurile, urâte şi insalubre, dar ce contează, când sunt înlocuite de bodegi şi terase moderne?! Ce contează că Parcul Central a fost invadat de o clădire de prost gust şi o terasă la fel, ce contează că spaţiul verde e inlocuit tot mai des de astfel de mizerii şi de parcări, important e să iasă banu'?! Şi încă ceva: să vă căcaţi bine! Costă doar un leu!